CANTU DISPIRATU
Un cantu dispiratu d'abbandunu
un segnu vulutu di la sorti,
na cruci chi purtamu ognidunu
un toccu c'accumpagna jornu e notti.
Dispirazioni, vita amara e Cristu ‘ncruci
sti cosi su fatti pi lu povireddu,
u riccu sparra ‘nsurta ma a bucca è duci
è sempri galantomu e si fa beddu.
U riccu havi i dinari e po' parrari
u povireddu havi a miseria e po' cantari,
u riccu i porti aperti a tutti l'uri
u povireddu pati guai e duluri.
Ma fussi cosa randi veramenti
si ci mittissi i mani l'Onnipotenti
non dicu chi u riccu poviru avissi divintari
ma mancu u povireddu pani disiari.
E ‘dda cruci ca purtamu i povireddi
chi pisanti addivintò supra di spaddi,
u riccu ‘nda livassi quantu un nenti
tempu ca ripusamu i nostri ossa stanchi.
E allura sì chi u mundu fussi diversu
ed ogni cosa andassi pu sò versu,
u poviru e u riccu ‘ncumpagnia
cantassiru a lu mundu l'allegria.
clicca qui per tornare all'indice delle commedie |