SARVIZZA
Rispiru affaticatu e cori stancu
trimulizzu ‘ntà li mani e ‘ntà lu corpu
ciatu chi non nesci mancu a ‘nbutti
e cori avvilinatu senza sangu.
Chistu ‘ntà sti mumenti jò mi sentu
e giru pi li stanzi quasi a stentu,
penzu la vita e la morti ‘ntò ‘mmumentu
penzu chi non vidu la gioia di stu tempu.
Mentri mi disperu e penzu a vita
mi passa allatu na manuzza amica,
mi batti supra a spadda e mi vucia
jetta sti pinzeri chi veni l'allegria.
M'accumpagnu arredi a idda a passu stancu
e ringraziu lu Signuri pi stu Santu,
a sò vuciuzza fu pi ‘mmia un cantu
chi m'asciugò l'occhi chini di chiantu.
clicca qui per tornare all'indice delle poesie dialettali |